Clima în Apuseni este tipică de munte, în general umedă şi rece pe culmile înalte, cu atenuare treptată spre regiunile joase.

Temperatura medie anuală a aerului este de 2°C în masivele înalte (Biharia şi Vlădeasa), 4°C în zona platformei calcaroase şi ajunge la 10°C în depresiuni.
În luna ianuarie temperatura medie a aerului este de -7°C în munţii înalti şi de -3°C în depresiuni iar temperatura medie a aerului în iulie este de 10°C în zona montană şi 20°C în depresiuni.

Vântul dominant este cel de vest, care aduce multe precipitaţii şi determină un mare număr de zile noroase, astfel, în Munţii Bihor de exemplu, în luna iulie sunt în medie 18 zile cu cer acoperit.
O consecinţa directă a acestui fapt este şi cantitatea de precipitaţii căzuta aici, extrem de ridicată. Media anuală în zonele înalte depăşeşte 1.400 mm, cantitate maximă pentru ţara noastră, care se găseşte doar în munţii mult mai înalţi (Rodna, Retezat şi Făgăraş). Spre poalele munţilor, în special spre depresiuni, numărul zilelor cu cer acoperit creşte la 12 în iulie, iar precipitaţiile scad la 800 mm. Pe versanţii dinspre depresiuni au o largă răspândire vânturile de munte şi de vale (brizele) care se fac simţite mai ales seara.
Un fenomen climatic aparte se întâlneşte pe platoul calcaros al Bihorului, datorită formelor de relief carstic. În bazinele închise scurgerea aerului rece pe văi, care are loc seara, nu se mai poate face aici deoarece nu există văi pe care să se canalizeze curentul de aer. Aerul rece se acumulează astfel pe fundul depresiunii închise unde are loc o stratificaţie termică, temperatura aerului crescând cu înalţimea, acest fenomen purtând numele de inversiune termică.
Un aspect aparte al lipsei de briză în bazinele închise se observă la Padiş, unde fundul depresiunii este plin de doline din care unele adăpostesc lacuri. Aceste lacuri constituie un rezervor de căldura acumulată ziua. Seara, când aerul se răceşte, stratul de aer de deasupra lacurilor se încălzeşte şi începe să se ridice, fiind mai uşor. Pătrunzând în stratele de aer rece, are loc o condensare parţială, ceea ce dă naştere la o ceaţă deasă – renumita ceață padișană. Prinsă între crestele ce înconjoară depresiunea şi fără posibilitatea de a se scurge, ceaţa formează un strat dens de un metru înălţime, ce se târăşte lent pe sol, şi se destramă la primele raze ale dimineţii.
Cu climat aspru şi capricios, Munţii Apuseni oferă, totuşi, turiştilor perioade favorabile pentru vizitare. Luna mai este deosebit de frumoasă prin claritatea atmosferei, deşi există riscul furtunilor bruşte de primăvară.
Iunie este în general ploios, cu ploi persistente care îngreuneaza mai ales vizitarea peşterilor.

Oamenii din Apuseni sunt foarte primitori și întotdeauna bucuroși de oaspeți.

De aceea am ales ca în excursiile noastre de mai multe zile să ne cazăm la pensiuni locale, unde întotdeauna ne simțim ca și acasă. De obicei acestea sunt situate în zone, liniștite, acolo unde te poți bucura pe deplin de odihnă și relaxare. Curate, îngrijite, cu toate facilitățile unei șederi confortabile dar în același timp oferind o atmosferă rustică, autentică acestea pot fi agropensiuni sau pensiuni turistice.

Agropensiunile sunt ale localnicilor a căror casă familială este, de obicei, atașată de pensiune sau situată chiar lângă ea dar în aceeași gospodărie. Astfel că, odată cazați într-un asemenea loc, suntem norocoși să fim, pe parcursul șederii noastre acolo, martorii vieții de zi cu zi a familiei gazdă.
Și, nu de puține ori, pentru turiști a fost experiență inedită (unora le-a amintit chiar de copilăria petrecută în satul bunicilor) să le ajute pe gazde la unele munci în gospodărie cum ar fi strânsul fânului, mânat vacile de pe pășune înapoi către casă sau chiar la mulsul vacilor.

La pensiunile turistice te vei simți la fel de bine-venit însă prezența gazdelor, a căror locuință e în altă parte, e cât se poate de discretă. Aici ești doar tu cu ai tăi, eventual te mai întâlnești cu alți turiști, cazați și ei aici, mai schimbi o vorbă, mai stai seara la o poveste. E altceva, doar grija pentru oaspeți și pentru starea lor de bine e aceeași.

Apoi mai sunt și cabanele de munte, cu atmosfera lor inconfundabilă. Cu cabanieri joviali ce știu întotdeauna să-și primească oaspeți așa cum se cuvine, cu drumeți ce iubesc muntele și poveștile lui, cu serile cu cântece și voie-bună.

Spune o vorbă că ospitalitatea autentică e atunci când vii ca turist și pleci ca prieten. Ei bine, poate că niciunde această vorbă nu e mai adevărată ca aici, în Apuseni, oriunde vei fi fost oaspete.

Peste tot, la pensiunile localnicilor, mâncarea este gătită după rețete locale. Mai simple, în zonele înalte, mai izolate, unde resursele au fost mai puține sau mai diversificate, în zonele mai joase și pe văi unde pământul e mai fertil și unde oamenii au gospodării mai mari și fac agricultură.

Însă, oriunde veți servi masa în Apuseni,în vreun cătun din inima muntelui sau în vreun sat de vale, veți constata imediat un lucru: mesele sunt bogate și foarte gustoase. E adevărat, mâncărurile sunt consistente, ca de altfel peste tot în Ardeal. Dar după o zi petrecută în aerul tare al muntelui, o masă copioasă începută cu o pălincă sau cu o afinată și terminată „la un pahar de vorbă” (indiferent cu ce o fi el umplut) e un răsfăț pe care-l meriți din plin.
Aceasta pentru că peste tot oamenii sunt generoși și le place să-și omenească oaspeții așa cum se cuvine dar și pentru că ingrediente folosite la gătit sunt, aproape în totalitate din gospodăria lor.

În zonele mai înalte predomină mâncărurile pe bază de carne, lactate și cartofi. Carne de pui, vită sau porc iar lactate din lapte de vacă sau de oaie. Bine-nțeles, întodeauna proaspete. Și ciupercile proaspăt culese din pădure sunt folosite pe larg, în toate felurile de mâncare, inclusiv în unele feluri de plăcinte.

Cu excepția cartofilor care se pot cultiva, în unele locuri, chiar și în condiții aspre de climă, fructele de grădină și legumele sunt procurate de la piața țărănească, în zilele de târg.
În schimb abundă fructele de pădure: afinele, merișoarele, zmeura așa că, dulcețurile și lichiorurile de casă făcute din aceste fructe nu vor lipsi niciodată de pe masă.
În ziua de azi, chiar și aici rețetele s-au mai îmbogățit cu ingrediente ce pot fi cumpărate de la magazinele locale, cum ar fi orezul de exemplu. În mod obisnuit pastele sunt făcute în casă. La fel și pâinea, pe care gazda o framântă de dimineață devreme, ca să aibă timp să crească și să se coacă bine, pe-ndelete, pe când se-ntorc oaspeții flămânzi și obosiți.

În zonele mai joase, pe văi, în Trascău sau în Pădurea Craiului oamenii au gospodării mai mari, au grădini și chiar livezi așa că resursele pentru mâncare sunt mult mai bogate și mai diverse. Și în aceste zone mîncărurile au la bază carnea și lactatele.

Ceea ce veți întâlni peste tot, în Apuseni, bine-nțeles după rețete locale (toate secrete!) sunt plăcintele. Cu brănză sau cu dulceață din diverse frucet de pădure, nu există sat,cătun sau familie unde să nu găsiți delicioasele plăcinte coapte pe piatră.

În ultimii ani, ca urmare a creșterii spectaculoase a numărului de turiști și implicit a preferințelor culinare ale acestora, gospodinele din Apuseni s-au familiarizat și cu meniurile vegetariene și vegane care nu mai sunt privite de mult ca ceva exotic.

De asemenea, pentru cei care au anumite restricții alimentare cum ar fi cele legate de gluten sau lactoză, tot ce trebuie să facă este să informeze din timp în legătură cu aceste restricții și meniul lor va fi pregătit corespunzător.

Astfel, pentru același grup de turiști, la aceeași pensiune pot fi servite mâncăruri care țin cont de dieta ale fiecăruia, la fel de savuroase.

Tot în zonele joase ale Apusenilor unde oamenii au reușit să pună de-o vie, veți găsi și vinuri de casă. În general mai aspre, după cum e și vremea și pământul prin acele locuri dar care merg bine cu mâncărurile locale, consistente. Iar dacă lipsește vinul, o bere bună se găsește întotdeauna.
Iarna în schimb, la întoarcerea dintr-o tură prin zăpadă și frig, nimic nu se compară cu o cană de vin fiert sau un deț de țuica fiarta (crampa, cum îi mai spun moții) la care localnicii sunt tare pricepuți.

Însă ceea ce nu lipsește din nici o casă, indiferent de anotimp, de zonă sau că ești invitat la masă sau ai intrat doar să dai bună-ziua, e pălinca. Că doar ești în Ardeal! De obicei pălinca e făcută din prune dar poate fi și din mere sau din pere, la fel de savuroasă. Și, bine-nțeles, lichiorurile din fructe de pădure – afinata, merișorata, zmeurata iar acolo unde sunt vișine și cireșe, vișinata și cireșata. Asta ca să ai de unde alege.
În Apuseni vei aprecia nu numai diversitatea de peisaje sau de tradiții și obiceiuri ci și gustul autentic, inconfundabil al mâncărurilor locale gătite cu drag.

Îți dorești să descoperi locuri noi, să le cunoști natura, oamenii, poveștile,. Sau poate vrei doar să te relaxezi, să te conectezi cu natura. Să fii bine și-atât. Sau cauți cu ardoare aventura și distracția?
Pentru oricare dintre motivele de mai sus, ne bucurăm să fii oaspetele nostru, aici în Apuseni!

De 15 ani, cu drag de Apuseni și de tot ce înseamnă ei, le oferim celor ce aleg să îl descopere împreună cu noi, experiențe memorabile.

Nu contează cine ești și de unde vii. Nu contează ce vârstă ai sau experiența în natură sau pe munte.
Însă, indiferent ce cauți în călătoria ta, indiferent ce-ți dorești să duci cu tine, la întoarcerea acasă, știm că îți vom putea oferi prin ceea ce facem. Pentru că o facem bine, cu drag și mereu atenți la dorințele oaspeților noștri.

Altfel spus, da, experiențele noastre pentru tine sunt!

Nivelul de dificultate este întotdeauna adaptat la limitele fizice și psihice ale turiștilor. În timpul fazei de pregătire, turiștii sunt cei care stabilesc limitele, nivelul de efort, orele de drumeții/drumeții-aici nu se intelege repeti de doua ori cuvantul drumetii pe zi, durata timpului de relaxare și așa mai departe. Ideea este să te bucuri de tură mai mult decât să atingi o limită. Cu toate acestea, pentru a facilita rezervările călătoriilor noastre, am stabilit o scală de dificultate a turelor:

– tură ușoară: poate implica 2-4 ore de drumeții/zi și o distanță de aproximativ 10 km, activități ușoare în natură, cu un grad redus de potențial risc
– tură moderată: poate implica 4-6 ore de drumeție/zi și o distanță de aproximativ 15 km, sau implică activități moderate din punct de vedere fizic și psihic, cu un grad mediu de risc

Atât turele ușoare cât și cele moderate ca și nivel de dificultate sunt accesibile tuturor tipurilor de turiști, indiferent de experința lor pe munte și nu necesită abilități speciale.

– tură dificilă: implică 7-8 ore de drumeție/zi și o distanță: de aproximativ 20 km sau mai mult, sau implică activități solicitante din punct de vedere fizic și psihic, cu un grad de risc mai ridicat.

Turele dificile sunt, de obicei (dar nu întotdeauna) ture de aventură. În unele astfel de ture contează și experiența pe munte, în altele e nevoie doar de o condiție fizică bună și rezistența la efort îndelungat.